Pe 22 februarie am sărbătorit Ziua Fondatorului prin urări drăguțe și alte cele, iar în weekendul ce a urmat, pe 23-25 februarie, ne-am bucurat în modul nostru unic de această zi specială.
Am avut parte de 3 zile fastuoase în care ne-am plimbat pe munte, ne-am orientat prin natură, am învățat câte ceva nou despre emoțiile noastre și ne-am bucurat de prezența fiecăruia, chiar la Sinaia de această dată.
Deși vremea a început promițător, pe zi ce trecea părea că ține tot mai puțin cu noi, dar asta nu a fost deloc un impediment, ba chiar ne-a dat un motiv în plus să creăm o atmosferă și mai frumoasă. Vineri a fost o zi dedicată sosirii și a cunoașterii dintre participanți, printr-o serie de jocuri la care au participat pe patrule, astfel încât să se accentueze coeziunea dintre membri Probabil cel mai important obiectiv al acestei prime zile a fost crearea unor conexiuni cu potențial de dezvoltare în prietenii de durată.
Cea de-a doua zi a început cu un soare blând care ne-a înviorat pe toți să pornim în hike. Trenul ne-a dus de la Sinaia la Predeal, unde am coborât și ne-am întâlnit cu restul găștii care n-a reușit să ajungă de vineri.Drumeția a început cu o urcare domolă pe lângă pârtia Clăbucet, oprindu-ne din când în când să admirăm priveliștea, să luăm câte-un snack și să vedem ce mai face amicul din spate. După un popas la cabana Gârbova, ne-am adunat forțele și am pornit spre vârful Clăbucetul Taurului, unde am avut parte de niște priveliști minunate asupra văii Prahovei, Bucegilor și celorlalți munți din împrejurimi, și am avut ocazia și să vedem urme ale bătăliilor istorice ce s-au purtat în Primul Război Mondial, sub forma unor gropi rămase drept amintiri ale adăposturilor soldaților din acea perioadă. Coborârea a fost una lină, oboseala își spunea deja cuvântul și ne grăbeam să prindem trenul din Azuga înapoi spre Sinaia. În seara acestei zile, am descoperit cu ajutorul unui atelier mai multe despre conștiința și despre emoțiile noastre, iar apoi am fost martori la promisiunile unora dintre seniori, fiind un moment devenit amintire pentru întreaga viață.
Ultima zi a început printr-o serie de patru ateliere care se desfășurau concomitent: orientare, escape room, gândire critică și creație conștientă. Nu în ultimul rând, în preajma după-amiezii, ne-am luat cu toții la revedere, mergând ușor spre tren, împreună înapoi în București.
Cu un sentiment de recunoștință pentru weekendul pe care l-am avut, tuturor ne-a rămas în minte un gând: CUB ne aduce pe toți mai aproape și, indiferent ce s-ar întâmpla în viața noastră, aici putem uita totul pentru un moment. Mai mult de atât, fiecare clipă devine o ocazie perfectă pentru a ne reamintim cât de frumoasă e viața de fapt, mai ales când ai prieteni lângă tine, cu care împarți aceleași idealuri, unul dintre ele fiind să facem lumea un loc mai bun zi de zi.
Articol scris de Rareș Fiț și Anda Mărtinaș
