Deschizi ochii și realizezi că alarma de la telefon încă nu a sunat. Încă nu e foarte multă lumină în cameră din cauza norilor de afară, e abia 6 dimineața. Te-ai trezit cu 15 minute mai devreme pentru că ești nerăbdător și pentru că deja simți emoțiile în stomac. Deși nu te-ai mai trezit la așa o oră de cam multă vreme, o faci cu ușurință pentru că ți-ai asumat să te implici, să ajuți, să încerci să faci ziua unor copii puțin mai bună.
Astăzi ne punem eșarfa la gât și mergem să ajutăm la Forbes Kids Festival din Parcul Operei.
Avem de organizat și susținut 4 ateliere. Orientare, noduri, construcții de camp și montare de cort.
Urci toate materialele în mașină și pornești către Parcul Operei, în timp ce mănânci cele 2 merdenele pe care ți le-ai cumpărat pe post de mic dejun. În același timp o ploaie rătăcită de vară se descarcă peste asfaltul uscat și obosit din București.
Odată ajuns acolo, începi să vezi fețe cunoscute și puțin obosite care te fac să uiți de emoții, te fac să râzi și deja ziua e puțin mai bună, chiar dacă schimbi cuvinte și impresii între reprize de căscat. Între timp s-a oprit și ploaia. Ne organizăm și împărțim materialele, iar fiecare atelier se aranjează la cortul desemnat, alături de alți zeci de parteneri. În Parcul Operei e freamăt. Toți au de aranjat fiecare centimetru de sub pavilion ca să fie pregătiți pentru venirea copiiilor.
Te duci către pavilionul tău, lași rucsacul și decizi alături de Anda că unul dintre corturi ar trebui să-l montați lângă pavilion, ca să îl vadă copiii și să știe ce se întâmplă acolo. Deși teoretic e un cort cu montare ușoară, care necesită mai puțină muncă decât montarea unui cort normal, ne ia cam mult să înțelegem exact pe unde intră bețele și cum se ridică în sine cortul. Așa e când faci lucruri pentru prima oară. Am pus și un izopren cu un sac de dormit și o pernă înăuntru, unde copii pot să experimenteze puțin din atmosfera de a dormi în cort.
Eram gata de a primi cu terasele deschise toți copiii care voiau să experimenteze de la zero cum este să montezi un cort. Au venit și copii mai măricei și copii mai micuți, chiar și cercetași cu care am îmbinat bețele, am așezat camera cortului și am ancorat-o; am montat bețele, am pus supratenta și am ridicat un cort în 10-15 minute. I-am învățat cum să îl și strângă, pentru că pe munte nu e nimeni cu tine care să-ți strângă cortul în locul tău. Poate doar ursul.
Razele de soare ne-au însoțit pe tot parcursul zilei, iar fără litrii de apă rece, la temperatură și frizzată, cu siguranță ne-am fi topit cu tot cu cort.
Ne-am făcut și poze alături de cei de la MapN, am învățat o groază de copii cum să facă noduri simple, cum să se orienteze cu busola și cum să construiască stegulețe și un trepied. Evenimentul a culminat cu momentul când am mâncat pizza în clădirea Operei. Toate acestea printre zâmbete, picături de transpirație, oboseală, glume, povești și multă muncă. La final ne-am bucurat că am fost acolo și că am reușit să ajutăm și să arătăm puțin din lumea cercetășiei tuturor celor care ne-au trecut pragul pavilioanelor.
Un zâmbet și entuziasmul de a afla lucruri noi este de ajuns încât să găsești energie pentru încă o săptămână de muncă. Asta și oamenii frumoși alături de care ai făcut ca această zi să se întâmple.
Acestea fiind spuse, se pare că în mod oficial Muzeul și-a reînceput activitatea la CUB, fiind nerăbdător să petreacă mai mult timp alături de acești oameni care sunt gata să schimbe lumea puțin câte puțin în fiecare zi.
